Aung San Suu Kyi și criza etnicilor Rohingya din Myanmar

Georgiana Boboc | 30 octombrie 2017
Refugiați Rohingya, care au fugit ... +
Refugiați Rohingya, care au fugit în Bangladesh din cauza violențelor din Myanmar, în septembrie 2017 -

În ultimele luni, Myanmar a intrat sub atenția comunității internaționale, primind numeroase critici privind modul de gestionare a noii crize dintre etnicii Rohingya și guvern. Intensificarea conflictelor armate dintre forțele armatei și gruparea insurgentă Arakan Rohingya Salvation Army (ARSA), a condus la reacții violente din partea armatei Myanmarului, precum incendierea satelor și uciderea a câtorva mii de civili Rohingya. Ca urmare, comunitatea internațională a acuzat guvernul birmanez de epurare etnică, comisarul ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad, numind aceste acțiuni „un exemplu ca la carte de epurare etnică”. Mai multe organizații internaționale au atras atenția asupra consecințelor represiunii violente a guvernului din Myanmar a comunității Rohingya, mai ales în contextul unei emigrări masive a peste 420.000 de refugiați.

Violențele au fost declanșate pe 25 august, odată cu atacurile soldaților ARSA împotriva a zeci de secții de poliție și a unei tabere militare, care s-au soldat cu 12 morți. Răspunsul armatei a fost însă mult mai violent și a fost îndreptat împotriva civililor, obligându-i să-și părăsească casele și satele, multe dintre ele fiind incendiate.

Noua criză dintre etnicii Rohingya și guvernul Myanmar vine însă pe fondul unei relații tensionate, marcată de discriminare și represiune. Etnicii Rohingya sunt musulmani, în timp ce majoritatea populației Myanmarului este budistă, iar guvernul Myanmarului refuză să le acorde cetățenie și recunoaștere ca grup etnic al statului, ca în cazul celorlalte 135 de grupuri etnice recunoscute oficial. Guvernul consideră că aceștia sunt imigranți care au venit din Bangladesh în Myanmar în ultimele decenii, în timp ce etnicii Rohingya își datează prezența în statul Rakhine de peste un secol. Criza declanșată pe 25 august este așadar un nou episod al relației violente dintre cele două părți, forțele de securitate fiind acuzate în decembrie 2016 de ucideri, violuri și incendieri de către membrii comunității Rohingya. Amnesty International a acuzat la momentul respectiv că aceste acțiuni constituie „crime împotriva umanității”.

Conflictului cu forțele de securitate i se alătură și cel interetnic dintre populația budistă din Rakhine și membrii Rohingya de religie musulmană. Pe fondul intensificării violențelor dintre cele două comunități, în 2012 peste 100.000 de etnici Rohingya au fost obligați să locuiască în tabere de refugiați.

Liderii din Myanmar au negat în repetate rânduri acuzațiile privind evenimentele de anul trecut sau cele de anul acesta, iar Aung San Suu Kyi, liderul de facto din Myanmar, nu a condamnat deschis acțiunile violente ale armatei guvernului, care au dus la exilul comunității Rohingya.

O tabără de refugiați Rohingya, în septembrie 2017
O tabără de refugiați Rohingya, ... +
O tabără de refugiați Rohingya, în septembrie 2017 -

Câștigătoare a premiului Nobel pentru Pace și susținătoare a procesului de democratizare a statului Myanmar, aceasta a fost profund criticată pe plan internațional pentru atitudinea sa față de violențele armatei. Aceasta a acuzat în schimb dezinformarea și propagarea de „fake news” în media internațională despre situația actuală din Myanmar, afirmând ca guvernul din Myanmar nu se ferește să-și asume responsabilitatea și să condamne încălcarea drepturilor omului. În realitate însă, guvernul birmanez a dat vina pe gruparea armată ARSA pentru conflictele violente, refuzând să își asume responsabilitatea pentru abuzurile și violențele comise ulterior împotriva civililor Rohingya. Deși Aung San Suu Kyi afirmă că în statul Rakhine accesul la serviciile de sănătate și educație este non-discriminatoriu, această afirmație este contrazisă de faptul că etnicii Rohingya nu pot obține cetățenie birmaneză, iar accesul la servicii sociale este foarte limitat.

Atitudinea lui Aung San Suu Kyi în contextul noii crize, deși condamnabilă în rândul comunității internaționale, poate fi însă explicată prin relația de putere dintre aceasta și armată, care păstrează puteri executive majore precum afacerile interne și apărarea. Poliția la rândul ei se află sub controlului armatei, care controlează partea de nord a statului Rakhine, acolo unde locuiește o mare parte a etnicilor Rohingya. Relațiile dintre forțele armate și aceștia au fost marcate de numeroase conflicte, însă acestea au devenit mult mai tensionate odată cu denunțarea grupării ARSA ca fiind o mișcare teroristă finanțată din afara țării. Această idee este împărtășită nu numai de către armată, ci și de către publicul din Myanmar, alimentând astfel discriminarea etnicilor Rohingya. Controlul liderului Aung San Suu Kyi în Rakhine este astfel limitat, iar un discurs critic la adresa acțiunilor armatei ar putea determina reacții negative din partea liderilor armatei și a naționaliștilor budiști. Deși un astfel de discurs ar fi binevenit de către comunitatea internațională, Aung San Suu Kyi ar avea mai degrabă de pierdut pe plan intern, acolo unde simpatizanții Rohingya sunt puțini, iar armata deține încă puteri majore.

De la preluarea controlului asupra noului guvern, Aung San Suu Kyi și-a definit două principale scopuri: îmbunătățirea economiei și remedierea conflictelor cu grupările insurgente ale minorităților etnice. Astfel, în 2016, aceasta a inaugurat Conferința de Pace Panglong, un forum de dialog dedicat rezolvării conflictelor interetnice. Evenimentele recente demonstrează însă faptul că discuțiile pentru pace sunt ineficiente, în contextul în care minorităților etnice nu li se oferă mai multe drepturi și oportunități.

| 30 octombrie 2017|Categories: Asia de Sud-Est, Politică|Tags: , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Georgiana Boboc is a Fellow at RISAP. A Mandarin speaker, Georgiana focuses on Chinese foreign policy, China's role in the international system and its relations with other great powers.

Comenteaza