Aung San Suu Kyi, de la simbol la politician

RISAP | 17 ianuarie 2017
Aung San Suu Kyi, în ... +
Aung San Suu Kyi, în 2013, la Parlamentul European -

Myanmarul a început anul 2016 cu speranță, dar și cu incertitudine, în urma victoriei partidului lui Aung San Suu Kyi în alegerile parlamentare din 2015. Victoria era umbrită însă de constituția redactată de fosta juntă militară, care nu doar că oferea 25% din locurile din parlament armatei, dar îi interzicea lui Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace și un simbol al luptei pentru democrație pe scena internațională, să devină președinte. Interdicția nu era nominală, ci se referea la persoanele care au soț sau copii cu cetățenie străină, categorie în care se încadrează și Suu Kyi, care are doi copii cu un profesor britanic, care a murit în anii ’90.

Astfel, chiar dacă cetățenii din Myanmar votaseră în mod covârșitor cu Liga Națională pentru Democrație (National League for Democracy – NLD), în special datorită lui Suu Kyi, aceasta nu își putea asuma funcția supremă în stat. Președinte a devenit Htin Kyaw, un apropiat al lui Suu Kyi, care a luptat cu aceasta împotriva regimului militar. Nominalizarea acestuia, un nume puțin cunoscut în rândul populației, făcea clar faptul că Aung San Suu Kyi va fi puterea din spatele scaunului prezidențial. Dar lucrurile au devenit mai complicate odată cu desemnarea cabinetului de miniștri. Nu doar că Suu Kyi și-a asumat, inițial, patru ministere, dar partidul ei a trecut o lege care înființa o nouă funcție pentru aceasta, asemănătoare celei de prim-ministru: cea de consilier de stat. După unele critici inițiale privind numărul mult prea mare de portofolii, Suu Kyi a renunțat la câteva, păstrând funcția importantă de ministru de externe și noua funcție de consilier de stat.

Mișcarea a fost una foarte riscantă, întrucât parlamentarii armatei au criticat atunci în termeni duri procesul legislativ, acuzând neconstituționalitatea sa. Ținând cont de teama armatei față de Aung San Suu Kyi, ridicarea acesteia pe o nouă funcție, în replică față de constituția redactată de armată, risca posibilitatea unei lovituri de stat, dacă generalii s-ar fi simțit în pericol. Aung San Suu Kyi încercase în numeroase rânduri, înainte și după alegeri, să asigure armata că nu dorește să ducă un război împotriva acesteia, în speranța că va evita situația din 1990, când junta a ignorat rezultatele alegerilor câștigate de Suu Kyi și NLD și a rămas la putere. Din fericire pentru Myanmar, de data aceasta, atât NLD, cât și Suu Kyi au reușit să vină la putere, armata respectând procesul democratic și legislativ, fiind ferită de adevărata putere a votului datorită constituției care îi protejează influența și puterea.

Aung San Suu Kyi a reușit astfel să ajungă la putere, la mai bine de 25 de ani de la începutul luptei ei pentru democrație. Dar anul 2016 a schimbat atât postura acesteia, cât și perspectiva comunității internaționale asupra celei care a fost de multe ori comparată cu Gandhi sau Mandela.

În perioada opoziției, în arest la domiciliu, Aung San Suu Kyi nu avea nimic de pierdut și avea o singură putere: vocea ei, pe care a folosit-o împotriva abuzurilor armatei. Dar lucrurile au început să se schimbe încetul cu încetul în 2012, când Suu Kyi a devenit parlamentar, odată cu organizarea unor alegeri parțiale de guvernul format din foști militari. Devenită parte a sistemului, chiar dacă se afla în opoziție față de guvern, vocea ei nu mai era la fel de puternică. Drama etnicilor musulmani Rohingya, din provincia de la granița de vest cu Bangladeshul, care au fost ținta populației majoritar budiste a Myanmarului, a fost ocolită cu vederea de Suu Kyi. O parte a comunității internaționale începuse să o critice de atunci, în timp ce alții o apărau, spunând că dorește să îmi mențină popularitatea pentru a putea învinge partidul de guvernământ, format din foști militari.

Misiunea a devenit și mai dificilă odată cu preluarea puterii, iar semnele de întrebare în legătură cu Aung San Suu Kyi au început să apară și mai des. A devenit mai clar modul autoritar de conducere a partidului, care nu mai are niciun lider de statura lui Suu Kyi. Aceasta, deși are 71 de ani, nu a încercat să crească niciun succesor. În loc să ofere libertare de exprimare și să cultive un spațiu pentru dezbateri productive, Suu Kyi a restricționat prezența în spațiul public a membrilor NLD, aranjând partidul în jurul conducerii sale. Într-o țară ca Myanmar, care a fost închisă lumii pentru atâtea decenii și care se luptă cu sărăcia, lipsa dezvoltării și conflicte interetnice, abordarea lui Suu Kyi a limitat posibilitatea de îmbunătățire a societății de la nivelul comunității către vârf. În schimb, se pare că progresul va trebui să vină de la vârf, așa cum era și înainte de victoria NLD din 2015.

Aung San Suu Kyi, fiica generalului Aung San, care este considerat părintele fondator al statului multietnic modern al Mynamarului, a încercat la rândul ei să aducă pace în zonele periferice ale țării, unde unele minorități etnice se luptă cu armata de câteva decenii, într-un război civil fără sfârșit. Noua Conferință Panglong – denumită după conferința din 1947, condusă de Aung San, care a condus la înțelegerea pentru fondarea unui stat multietnic – ar fi trebuit să aducă pacea în țară, dar unele grupuri rebele nu au renunțat încă la arme.

Situația a devenit și mai dificilă în ultima parte a anului, când violențele din statul Rakhine, statul care găzduiește minoritatea Rohingya, s-au intensificat considerabil. Armata, a cărei intervenție a adus zeci de decese, este acuzată de abuzuri precum ucideri, violuri sau tortură. Pentru Aung San Suu Kyi a fost un test în ochii comunității internaționale, pe care aceasta l-a picat. Suu Kyi nu a luat apărarea victimelor, iar guvernul ei chiar a refuzat folosirea termenului Rohingya, întrucât consideră că aceștia sunt de fapt imigranți din Bangladesh. Criza etnicilor Rohingya a devenit regională odată cu criticile aduse de prim-ministrul malaysian Najib Razak, care a caracterizat situația ca fiind „un genocid”. Suu Kyi a rămas de neclintit, guvernul și armata apărându-se și negând că ar fi existat abuzuri.

Câteva voci solitare au încercat să îi ia apărarea lui Aung San Suu Kyi, indicând faptul că armata deține încă foarte multă putere, iar Suu Kyi nu ar fi putut opri intervenția. De asemenea, criticile deschise ar fi putut crea o confruntare între Suu Kyi și armată, care putea genera o criză politică. Dar argumentul este fragil, întrucât Aung San Suu Kyi a riscat la începutul anului o criză politică atunci când s-a înscăunat pe noua funcție de consilier de stat, creată special pentru ea.

Argumentul cu care Suu Kyi se apără este de fapt și adevărata explicație a comportamentului ei: „Am fost întotdeauna un politician”. Acestea au fost cuvintele sale încă din 2015, înainte de câștigarea alegerilor, când era deja criticată pentru tăcerea sa în problema Rohingya. Anul care tocmai a trecut a însemnat nu doar adoptarea unor funcții guvernamentale de către Suu Kyi, ci sfârșitul erei vocii conștiinței din Myanmar. Transformarea ei era însă, așa cum indicase și Suu Kyi, predictibilă. Un lider de stat nu are doar putere, ci și constrângeri, iar Suu Kyi nu este cu nimic diferită față de alți luptători pentru democrație care au s-au schimbat odată ajunși la putere. Stilul ei autoritar de a conduce NLD era cunoscut din trecut, iar acesta s-a transferat acum guvernului. Anul s-a încheiat pe un ton trist pentru ea, numeroși laureați ai Premiului Nobel pentru Pace semnând o scrisoare deschisă care o critica pe Suu Kyi pentru indiferența sa față de suferința etnicilor Rohingya.

Chiar dacă povestea lui Aung San Suu Kyi în 2016 a fost una tristă, Myanmarul a reușit să facă totuși progrese în anul care a trecut. Guvernul este totuși mai deschis și mai transparent față de cel din trecut, iar speranța schimbării încă există. Economia a continuat să crească, cu o rată de creștere pentru anul fiscal 2016-2017 anticipată la 8,4%, una dintre cele mai mari din Asia. SUA a abandonat în luna octombrie sancțiunile care încă erau aplicate Myanmarului, care ținteau armata și interesele ei de afaceri, pentru a constrânge generalii să nu oprească deschiderea țării. 2017 va fi un an al investițiilor și dezvoltării economice rapide, iar guvernul va trebui să se asigure că această dezvoltare nu creează probleme: de la poluare, la inegalitate socială (prețurile imobilelor din Yangon, principalul oraș, au crescut vertiginos în ultimii ani, la valori mult prea mari pentru bugetul majorității rezidenților).

Principala problemă pentru guvern și pentru Suu Kyi va rămâne însă conflictele etnice și rolul și implicarea armatei în cadrul acestora. Soarta etnicilor Rohingya rămâne neclară, iar Aung San Suu Kyi își va continua probabil tăcerea, decăzând și mai mult în ochii comunității internaționale care a îndrăgit-o atât de mult. Pentru Myanmar însă, va fi important ca Aung San Suu Kyi să realizeze necesitatea schimbării, nu doar a țării, dar și a propriei persoane și a partidului pe care îl conduce. Pentru ca NLD să aibă un viitor la putere, este necesar să devină un partid mai democratic, mai deschis și mai efervescent, care să profite de energia, entuziasmul și ideile membrilor săi. Ținând cont de numeroasele probleme și dificultăți cu care se confruntă Myanmarul, misiunea guvernului pentru 2017 nu va fi ușoară, iar acesta va avea nevoie de tot ajutorul posibil. Iar pentru Aung San Suu Kyi, speranța este că transformarea acesteia nu va continua la nivelul următor, adică de la luptător pentru democrație, la politician și mai apoi la lider autoritar.

| 17 ianuarie 2017|Categories: Asia de Sud-Est, Politică|Tags: , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza