ASEAN – „Uniunea” statelor din Asia de Sud-Est

Anjie Goh | 15 noiembrie 2017
Liderii statelor ASEAN și cei ... +
Liderii statelor ASEAN și cei ai statelor partenere ASEAN, la deschiderea summitului ASEAN din Manila, din noiembrie 2017 -

ASEAN este în acest moment cea mai importantă organizație internațională din Asia de Sud-Est, fiind o entitate economico-politică ce cuprinde zece țari. Puternica asociere de state se bucură de recunoaștere internațională, fiind adesea comparată cu Uniunea Europeana, nu numai datorită modului de integrare a statelor membre, dar și datorită valorilor comune pe care acestea le împărtășesc. Anul acesta, statele ASEAN au sărbătorit 50 de ani de la înființarea organizației, a cărei dezvoltare în Asia de Sud-Est în acest timp a fost impresionantă.

Deși ASEAN s-a constituit ca o entitate locală ce se concentrează pe prosperitatea statelor aflate în regiunea Asiei de Sud-Est, aceasta promovează pacea la nivel mondial și stabilitatea relațiilor diplomatice și economice de pretutindeni. Unul dintre gesturile de asumarea a angajamentului de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor a fost momentul când, chiar prin actul de înființare (Declarația de la Bangkok, 1967), ASEAN s-a angajat să adere la principiile Cartei Națiunilor Unite.

În prezent, țările membre ASEAN sunt Indonezia, Malaysia, Singapore, Thailanda, Filipine, Brunei, Cambodgia, Laos, Myanmar și Vietnam. Împreună, fac ca organizația să acopere teritorial 4,4 milioane de kilometri pătrați, echivalentul a 3% din suprafața Terrei; din punct de vedere demografic, au împreuna o populație de aproximativ 625 milioane de persoane (8,8% din populația lumii). ASEAN are o puternică identitate ce nu se sprijină doar pe principiile fundamentale din Tratatul de Prietenie și Cooperare în Asia de Sud-Est, ci și pe elemente care accentuează unitatea: un motto propriu, o emblema proprie și chiar un steag propriu. Asociația este deschisă tuturor statelor din regiunea din Asia de Sud-Est, sub condiția adoptării principiilor din Tratatul de Prietenie și Cooperare în Asia de Sud-Est și asumării scopurilor din Declarația de la Bangkok.

Principiile pe care se sprijină organizația pun accentul pe ,,independență, suveranitate, egalitate, integritate teritorială și identitate națională”. Astfel, fiecare stat este liber să își decidă singur calea, fără vreo imixtiune din afară, fapt ce coincide și cu principiul de drept internațional public al ,,neamestecului în treburile interne”. De asemenea, tratatul prevede că diferendele dintre state se vor soluționa pe care pașnică, impunându-se renunțarea la folosirea forței sau la amenințarea cu forța, conflictele urmând a fi soluționate pe cale pașnică.

Istoria ASEAN începe la 8 august 1967, când 5 dintre actualele state membre au creat un concept nou ce a luat forma unei organizații internaționale. Aceste state promovează cooperarea interguvernamentala între statele Asiei de Sud-Est, îmbunătățirea relațiilor economice între acestea, având în același timp în vedere perspective largi. Printre obiectivele promovate se numără și integrarea militară și dezvoltarea educațională. Actul de naștere al celei mai reprezentative organizații din Asia de Sud-Est a fost semnat de cei cinci miniștri de externe ale țărilor fondatoare: Adam Malik (Indonezia), Tun Abdul Razak (Malaysia), S. Rajaratnam (Singapore) și Thanat Khoman (Thailanda). Aceștia au împărtășit o credință comună, pe care au expus-o în Declarația semnată la Bangkok. ASEAN a fost proclamata ca fiind ,,voința colectivă a națiunilor din Asia de Sud-Est de a se uni în prietenie și cooperare și, prin eforturi și sacrificii comune, să asigure pentru popoarele lor și pentru posteritate, binecuvântările păcii, libertății și prosperității.”

Comunitatea ASEAN a primit cel de-al șaselea membru, Brunei, pe 7 ianuarie 1984, la aproximativ o săptămâna de când acest stat și-a obținut independența. La acel moment numărul statelor membre părea a rămâne constant, dar, după 11 ani, Vietnam se alătură organizației, pe 28 iulie 1995 devenind membru ASEAN. Laos și Myanmar devin membre în 1997, ceea ce marchează o expansiune relativ rapidă a organizației. Ultimul stat care a aderat până în acest moment este Cambodgia.

Summitul ASEAN din iulie 2016, Laos
Summitul din iulie 2016, din ... +
Summitul din iulie 2016, din Laos, al ASEAN și al țărilor partenere -

Dezvoltarea regiunii Asiei de Sud-Est și necesitatea de a-și uni forțele pentru a rezista eventualelor transformări la nivel mondial, care ar fi putut tulbura cu ușurință echilibrul economico-politic al statele solitare a fost principalul motiv pentru care ASEAN a luat naștere. Încă de la înființare, membrii fondatori (Indonezia, Malaysia, Singapore, Thailanda și Filipine) au avut în vedere unitatea popoarelor asiatice. Tun Abdul Razak, ministrul de externe al Malaysiei (1967) a susținut importanța colaborării dintre țările din regiune și a împărtășirii unei viziune comune: „Noi, națiunile și popoarele din Asia de Sud-Est trebuie să ne reunim și să formăm perspective noi și un nou cadru pentru regiunea noastră. Este important ca, în mod individual și în comun, să creăm o conștiință profundă a faptului că nu putem supraviețui ca neamuri independente, dar izolate, decât dacă gândim și acționăm împreună și doar dacă dovedim prin fapte că aparținem unei familii de națiuni din Asia de Sud-Est.”

Apariția pe scena politică a unei noi organizații în zona de sud-est a Asiei a ridicat la acel moment anumite semne de întrebare privind scopul pentru care aceasta s-ar fi înființat. Cu toate că ASEAN a împrumutat anumite elemente din conceptul de pan-asiansim, care promovează valorile asiatice în concurență cu cele europene, statele nu au luat parte la organizație pentru a lua o poziție agresivă, ci dimpotrivă, pentru a se proteja și a se ajuta reciproc. S. Rajartnam, la acel moment ministrul de externe al statului Singapore, a dat asigurări privind scopurile pașnice pentru care a fost constituită organizația: ,,Nu suntem împotriva a ceva (…) nu suntem împotriva nimănui”. Conservarea valorilor tradiționale și bunăstarea din regiune nu exclude posibilitatea ca asociația să colaboreze cu ,,țările interesate cu adevărat de stabilitatea și de prosperitatea Asiei de Sud-Est”.

În prezent, sfera de interes a acestei organizații s-a diversificat, având un spectru larg, care cuprinde câmpul economic, domeniul militar și de apărare comună, integrarea educațională și diversitatea culturală. În Declarația ASEAN cunoscută și sub denumirea de ,,Declarația de la Bangkok” din 8 august 1967, sunt enumerate exhaustiv cele 7 scopuri pe care ASEAN le urmează. Primul dintre acestea face referire la accelerarea creșterii economice, la progresul social și la dezvoltarea culturală din regiune. Progresul avut în vedere trebuie realizat ,,prin eforturi comune și în spiritul egalității și parteneriatului pentru a consolida fundamentul unei prospere și pașnice comunități a națiunilor din Asia de Sud-Est.” Al doilea scop menționat în declarație dorește asigurarea prosperității prin menținerea păcii și promovarea valorilor fundamentale.

Astfel, ASEAN se angajează ,,să promoveze pacea și stabilitatea regională prin statornicirea respectului pentru justiție și domnia legii în relațiile dintre țările din regiune și aderarea la principiile Cartei Națiunilor Unite”. Dorința de a adopta și respecta principiile Cartei ONU înfățișează organizația ca pe o entitate care, deși se concentrează pe bunăstarea locală, îmbrățișează valorile umane fundamentale și împărtășește o conștiință comună cu organizațiile prestigioase de pe celelalte continente.

Cel de-al treilea scop menționat, precum și cel de-al patrulea, vizează angajamentul statelor de a-și oferi asistență unele altora în domenii precum cel tehnic, administrativ, educațional și profesional. Mai mult decât atât, acestea trebuie ,,să promoveze colaborarea activă și asistența reciprocă în chestiuni de interes comun”. Problema eficientizării utilizării resurselor este atinsă de punctul 5 din Declarația de la Bangkok, care îndeamnă statele membre ,,să colaboreze mai eficient” în domeniul agriculturii și în cel al industriei. O altă prioritate este și ,,extinderea comerțului, incluzând studierea problemelor comerțului internațional de mărfuri, îmbunătățirea facilităților de transport și comunicații și creșterea nivelului de trai al popoarelor lor.” Punctele 6 și 7 din Declarația de la Bangkok revin asupra importanței cooperării și colaborării dintre statele membre, care trebuie să mențină coeziunea pentru a se putea dezvolta și spre a progresa împreună. În același timp, se pune accentul și pe studiile privind regiunea Asiei de Sud-Est.

Summitul miniștrilor de externe ASEAN din 2015
Miniștrii de externe ai statelor ... +
Miniștrii de externe ai statelor ASEAN și partenerilor ASEAN, la summitul din 2015 -

În drumul lor spre actuala forma a organizației, membrii ASEAN s-au confruntat cu diferite încercări și au primit propuneri la care au rezonat pozitiv, dar pe care nu au reușit să le aducă la îndeplinire. Angajamentul puternic de a coopera și unitatea a reprezentat un punct forte, astfel că, în ciuda eșecurilor întâmpinate, asistăm la creșterea influenței ASEAN. Un exemplu de eșec este încercarea creării ,,East Asia Economic Caucus” – o organizație economică propusă de Malaysia în 1990. Propunerea Malaysiei avea în vedere o asociere de state unită de interese economice care să cuprindă atât țările membre ASEAN, cât și Republica Populară Chineză, Japonia și Coreea de Sud. Opoziția din partea SUA (care se simțea amenințată de apariția unei asemenea comunități), cât și opoziția Japoniei au făcut ca propunerea să nu se concretizeze într-o organizație. Statele și-au menținut totuși relațiile diplomatice, ceea ce a condus la formarea ,,ASEAN + 3”. De asemenea, criza financiara din 1997-1998 a încetinit avântul economic al statelor asiatice și implicit al țărilor membre ASEAN.

Integrarea statelor din regiune și stabilitatea ASEAN trebuia menținută prin eforturi comune, oferind liderilor viziunea că pentru a își menține prosperitatea și continuitatea ASEAN, nu este suficientă doar o buna înțelegere între acestea. A apărut astfel nevoia de a extinde relațiile diplomatice și spre alte state din regiune, iar primul pas în acest sens a fost îmbunătățirea legăturilor cu cele trei state cu care în trecut ASEAN a împărtășit eșecul formării ,,East Asia Economic Caucus”. Cooperarea a început în decembrie 1997 la cel de-al doilea summit informal al ASEAN, ce a avut loc în Kuala Lumpur, Malaysia. Astfel că, ,,ASEAN + 3” a fost creeat ca o extindere a organizației, implicând relații de strânsă colaborare cu Republica Populară Chineză, Japonia și Coreea de Sud. Ulterior, sub binecunoscutul său motto ,,One vision, One Identity, One community” (O viziune, O identitate, O comunitate), ASEAN a continuat să se extindă, inaugurând formatul ,,ASEAN + 6” (plus India, Australia și Noua Zeelandă).

Cel de-al doilea summit informal ASEAN a adoptat ,,Viziunea 2000”, care ,,stabilește o viziune largă pentru ASEAN în anul 2020: un ASEAN ca o înțelegere a națiunilor din Asia de Sud-Est, perspective externe, conviețuirea în pace, stabilitate și prosperitate, unirea tuturor statelor prin parteneriat pentru o dezvoltare dinamică și într-o comunitate de societăți care îngrijesc unele de celelalte.” În prezent, aflându-ne aproape de data limită a acestui program ASEAN, avem retrospectiva asupra modului cum aceasta viziune a fost îndeplinită prin Planul Hanoi. După 2020, ASEAN va urma planul pentru ,,viziunea 2025”, obiectivele propuse conform ,,Planului 2025” fiind: ,,o economie extrem de integrată și coerentă; ASEAN competitiv, inovator și dinamic; îmbunătățirea conectivității și a cooperării sectoriale; ASEAN centrat pe oameni, orientat spre oameni și orientați spre oameni; și un ASEAN global”. În linii mari, obiectivele majore ale ASEAN au rămas aceleași, fiind comune celor doua viziuni, printre acestea numărându-se protejarea mediului și dezvoltarea durabilă, dezvoltarea continuă a resurselor umane, promovarea inter-relaționării între națiunile membre și stabilirea de noi relații diplomatice dar și dezvoltarea infrastructurii și tehnologiei.

De-a lungul timpului, ASEAN a continuat să înglobeze state și să strângă legăturile dintre acestea, formându-se ca o ,,uniune” a țărilor din regiunea Asiei de Sud-Est, reflectând ideea conform căreia ASEAN este pentru statele din regiune ce este Uniunea Europeană pentru un stat vestic. Accentuarea puternică a necesității menținerii și expansiunii relațiilor diplomatice, dar și colaborarea intensă între țările membre au făcut ca organizația să reziste în timp și să depășească obstacolele apărute de-a lungul dezvoltării ei. În prezent ASEAN numără 10 state, având și două formate extinse :,,ASEAN + 3” și ,,ASEAN + 6”. Acum, la împlinirea a 50 de ani de la Declarația de la Bangkok, care a pus bazele ASEAN, organizația și-a consolidat statutul ca una dintre cele mai importante blocuri regionale din lume. Sub semnul unor bune inter-relaționări, Comunitatea din Asia de Sud-Est ar putea crește și deveni din ce în ce mai puternică economic și politic.

| 15 noiembrie 2017|Categories: Asia de Sud-Est, Geopolitică|Tags: , |0 Comentarii

Despre autor:

Anjie Goh este intern RISAP. Domeniile sale principale de interes sunt relațiile internaționale și economia internațională în Asia, având un interes special pentru China, Singapore și Vietnam.

Comenteaza