Anul lui Xi Jinping

RISAP | 13 ianuarie 2018
Xi Jinping, președintele Chinei, la ... +
Xi Jinping, președintele Chinei, la summitul BRICS din Xiamen, în septembrie 2017 -

În 2017, Xi Jinping, președintele Chinei și secretarul general al Partidului Comunist Chinez, nu a câștigat doar un nou mandat de 5 ani la conducerea partidului, ci și-a consolidat puterea aproape totală asupra sistemului politic chinez. Xi a început anul dintr-o poziție puternică, în 2016 fiind numit în mod oficial „centrul” conducerii partidului. Momentul cheie al anului a fost Congresul Național al Partidului Comunist din luna octombrie, când Xi a fost reales în funcția de secretar general, reușind să aducă și numeroși aliați ai săi în conducerea partidului. Multe alte victorii ale lui Xi au venit și pe parcursul anului 2017, transformându-l în probabil cel mai bun an al său de când se află la conducerea Chinei.

Apogeul campaniei anticorupție

Campania anticorupție implementată de Xi Jinping în ultimii 5 ani este poate cea mai cunoscută politică a președintelui chinez. În tot acest timp, peste 1 milion de oficiali au fost anchetați, dar cele mai importante momente au fost arestarea unor politicieni foarte puternici, așa numiții „tigri” (oficialii din rangurile inferioare fiind doar „muște”). Zhou Yongkang, Ling Jihua, Huang Xingguo sau generalii Guo Boxiong și Xu Caihou (care a decedat înainte de a fi condamnat) au fost principalii oficiali care au ajuns în spatele gratiilor până în 2017 din cauza campaniei lui Xi, unii dintre aceștia acumulând multă putere de-a lungul carierei lor. Dar cea mai importantă țintă a campaniei a fost doborâtă în 2017: Sun Zhengcai, politicianul care ar fi putut deveni succesorul lui Xi la conducerea Chinei.

Spre deosebire de ceilalți tigri arestați în anii trecuți, majoritatea fiind fie deja pensionați, fie având unele probleme de corupție cunoscute, Sun Zhengcai, care conducea orașul Chongqing, cu peste 30 de milioane de locuitori, era încă o stea în ascensiune. În 2012, Sun devenise unul dintre cei 25 de membri ai Biroului Politic (Politburo) al partidului, al doilea cel mai important nivel de putere din China. Datorită vârstei sale, 53 de ani, Sun ar fi putut deveni liderul Chinei între 2022 și 2032, iar la congresul de anul trecut avea șansa de a fi promovat în Comitetul Permanent al Biroului Politic (Politburo Standing Committee), organul suprem al partidului. Xi avea însă alte planuri pentru Sun. În luna iulie, Sun a fost brusc înlocuit în funcția sa din Chongqing de un protejat al lui Xi, Chen Min’er. După o săptămână, un anunț a confirmat că Sun se află sub investigație pentru corupție și alte încălcări ale regulilor partidului. Cariera lui Sun apusese înainte să ajungă, de fapt, la apogeu. Spre deosebire de arestarea celorlalți tigri pensionați, investigarea lui Sun i-a permit lui Xi să-și consolideze puterea și să își asigure viitorul controlului său, aducând în prim-plan, ca posibil succesor, un aliat loial, pe Chen Min’er. Aceasta a fost prima dată când Xi a acționat împotriva unui membru actual al Biroului Politic al partidului. Dar mutările lui Xi nu s-au oprit aici.

La doar o lună distanță, doi generali importanți, membri ai Comisiei Militare Centrale (instituția care controlează armata chineză), au fost retrași din funcție fără explicații. Imediat au apărut zvonuri că Fang Fenghui și Zhang Yang, amândoi având șanse să fie promovați la funcția de vicepreședinte al comisiei, care aduce cu sine un loc în Biroul Politic al partidului, au devenit noile victime ale campaniei anticorupție. Absența lor de la congresul partidului a confirmat faptul că aceștia au căzut în dizgrație, dar în lunile care au trecut de atunci nu a fost făcut niciun anunț public despre soarta lor. Confirmare a venit de-abia la sfârșitul lunii noiembrie, când a fost anunțat faptul că Zhang Yang s-a sinucis, întrucât se afla sub investigație pentru corupție. Cei doi au fost primii membri activi ai Comisiei Militare Centrale care au fost înlăturați de la putere de Xi. Împreună cu Sun Zhengcai, cazurile lor demonstrează că Xi a reușit să-și consolideze suficient de mult puterea cât să nu-i mai fie teamă de posibile repercusiuni și să schimbe echilibrul de forțe din partid, înlăturând oficialii importanți pe care nu-i consideră loiali.

Congresul partidului și încoronarea lui Xi

Astfel, datorită campaniei anticorupție, Xi Jinping a început Congresul Național din luna octombrie într-o poziție de forță. Dar adevărata demonstrație a puterii sale a venit la congres. După un discurs de peste trei ore și jumătate, în care a prezentat realizările din primul său mandat și obiectivele pentru viitor, ceilalți lideri ai partidului au făcut publică „gândirea lui Xi Jinping privind Socialismul cu Caracteristici Chineze pentru o nouă eră”, o teorie care ar trebui să ghideze partidul în următoarele decenii. La sfârșitul congresului, această teorie a fost inclusă în Constituția Partidului Comunist, Xi devenind astfel primul lider chinez după Mao Zedong și Deng Xiaoping căruia îi este asociată o teorie care să-i poarte numele. Astfel, cel puțin teoretic, Xi a devenit sufletul partidului, ideile sale fiind acum ghidul ideologic al Chinei. A-l contrazice pe Xi este echivalent cu a contrazice doctrina partidului.

La fel de important ca această victorie ideologică este succesul pe care Xi l-a obținut în promovarea aliaților săi în forurile de conducere ale partidului. În cazul Comitetului Permanent al Biroului Politic, unde doar Xi Jinping și premierul Li Keqiang au primit un nou mandat, 3 dintre cei 5 noi membri sunt apropiați ai lui Xi. În cazul Biroului Politic, dintre cei 15 membri noi, 12 sau 13 pot fi considerați aliați ai liderului chinez. Xi a reușit să pensioneze anticipat sau să retrogradeze trei foști membri ai Biroului Politic care nu îi erau apropiați, eliberând astfel și trei locuri suplimentare pentru protejații săi. În Comitetul Central al partidului, care are aproximativ 370 de membri permanenți sau alternativi, peste jumătate sunt membri noi, aleși la congresul din luna octombrie.

Dar poate decizia cu cele mai complexe consecințe este amânarea desemnării unui succesor. În mod tradițional, congresul în care liderul chinez obținea un al doilea mandat era și congresul în care partidul indica identitatea politicianului care este pregătit să-l urmeze la putere, peste cinci ani. Un posibil candidat era Sun Zhengcai, dar în urma decăderii sale au rămas doar doi favoriți: Hu Chunhua, un asociat al fostului președinte Hu Jintao (fără nicio legătură de rudenie) și Chen Min’er, înlocuitorul lui Sun în Chongqing și un protejat al lui Xi, cu care a lucrat pentru câțiva ani. În mod tradițional, cei doi ar fi trebuit să devină membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, devenind unii dintre cei mai puternici 7 oameni din China. Deși zvonuri despre posibilitatea ca Xi Jinping să rămână la putere mai mult de 10 ani, poate până în 2027 sau 2032, existau de câțiva ani, aceste zvonuri nu se bazau pe dovezi concrete. Amânând însă desemnarea unui succesor, Xi a alimentat aceste teorii, demonstrându-și și puterea de care se bucură în interiorul partidului. Atât Hu Chunhua, cât și Chen Min’er sunt acum membri ai Biroului Politic, existând astfel posibilitatea ca unii dintre ei să îl succeadă pe Xi în 2022. Dar există și posibilitatea ca Xi, fără niciun competitor suficient de puternic în partid, să primească un al treilea mandat în 2022, putând argumenta că nu există niciun alt oficial suficient de bine pregătit care să-l urmeze la conducere, în ciuda limitei tradiționale (dar nescrise) de numai două mandate.

Cel de-al XIX-lea congres al partidului ar putea fi astfel momentul în care Xi și-a asigurat nu doar puterea supremă, dar și o domnie lungă. Este însă important de notat faptul că liderul chinez nu a putut să își impună complet voința. De exemplu Wang Qishan, cel care a coordonat campania anticorupție și care este considerat principalul aliat al președintelui, a fost nevoit să se retragă deoarece a depășit vârsta tradițională de pensionare de 68 de ani. Cum nu există nicio regulă oficială care să prevadă o vârstă a pensionării, existau multe zvonuri că Xi l-ar putea păstra pe Wang la putere. De asemenea, Li Keqiang, despre care au existat zvonuri că ar putea fi schimbat de Xi din funcția de premier, și-a păstrat poziția. Congresul a demonstrat astfel că Xi este fără dubiu cel mai puternic lider chinez de după Deng Xiaoping, dar nu a ajuns sau nu a dorit să ajungă pe aceeași poziție ca Mao Zedong, fondatorul Chinei comuniste.

Marele navigator

Toată această demonstrație de forță de la congres a atras însă numeroase laude și preaslăviri nemaiîntâlnite în China de pe vremea lui Mao. Unii politicieni chinezi au început să i se adreseze lui Xi folosind termenul de „lider” (lingxiu), care îi fusese atribuit și lui Mao. Câțiva au mers și mai departe, preamărindu-l pe Xi ca fiind „cârmaciul partidului”, unul dintre titlurile lui Mao. Chiar și Biroul Politic, în prima reuniune de după congres, i-a atribuit lui Xi calificativul de „lider”. Iar People’s Daily, ziarul oficial al partidului, a publicat pe prima pagină, după congres, o poză atipic de mare a lui Xi, care domnea peste poza de grup a celorlalți lideri chinezi. Mesajul nu foarte subtil era că conducerea colectivă din trecut a fost eclipsată de puterea lui Xi.

Xi Jinping, Donald Trump și soțiile lor în Orașul Interzis din Beijing, cu ocazia vizitei lui Trump în China din noiembrie 2017
Xi Jinping, Donald Trump și ... +
Xi Jinping, Donald Trump și soțiile lor în Orașul Interzis din Beijing, cu ocazia vizitei lui Trump în China din noiembrie 2017 -

Laudele și propaganda au adus însă multora amintiri neplăcute legate de Revoluția Culturală a lui Mao și haosul acelei perioade. Consolidarea puterii de către Xi aduce și multe întrebări privind politicile pe care acesta ar putea să le implementeze în următorii cinci ani, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. În economie, Xi a promis că va continua procesul de liberalizare și deschidere către exterior, deși în anumite limite, caracteristice dorinței partidului de a păstra controlul. Aceeași dorință se va manifesta probabil și mai acut în cazul mediului politic și al societății civile, asupra cărora Xi va dori să-și întărească controlul. Pe plan extern, lucrurile sunt însă neclare.

În ultimii cinci ani, Xi a implementat o politică externă mai proactivă, care a generat uneori tensiunile cu statele din jur: din India, în Asia de Sud-Est sau Japonia. Acum că Xi are puterea de a-și implementa viziunea externă fără a face compromisuri cu alți oficiali de rang înalt, există posibilitatea ca politica externă a Chinei să sufere unele modificări. Ultimele două luni ale anului, imediat după congres, au oferit semne încurajatoare prin îmbunătățirea relațiilor dintre China și Coreea de Sud, afectate la începutul anului de problema sistemului antirachetă THAAD, sau prin vizita de succes a lui Donald Trump la Beijing.

Sfârșitul anului 2017 îl aduce pe Xi Jinping în poziția de a-și putea impune viziunea, atât în China, cât și în jurul lumii, în anii următori. Anul care tocmai a început va fi anul în care Xi va putea să-și pună în mod clar amprenta asupra politicilor guvernului chinez. Iar anul 2017 va rămâne pentru Xi o bornă importantă a carierei sale politice, fiind anul în care a dobândit, în sfârșit, poziția de lider absolut al Chinei. Modul în care Xi va folosi noua sa putere va schimba nu doar fața Chinei, ci și scena internațională. Unele strategii, precum Inițiativa Belt and Road, oferă speranța că această schimbare va fi una pozitivă. Altele evoluții, precum cele din Marea Chinei de Sud sau disputa Doklam dintre China și India, oferă o viziune mult mai pesimistă. După un an plin de succes pe plan politic, Xi are acum capacitatea să cârmuiască țara sa pe un drum al dezvoltării pașnice și responsabile. Rămâne de văzut în ce direcție va conduce Xi China în 2018.

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza