AIIB finanțează înlocuitorul turc al gazoductului Nabucco: TANAP

Andrei Lungu | 8 ianuarie 2017
Construirea unui gazoduct în Germania +
Construirea unui gazoduct în Germania -

La sfârșitul anului trecut, noua bancă de dezvoltare înființată de China, Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură (AIIB), a decis să acorde cel mai mare împrumut al său de până acum: 600 de milioane de dolari pentru proiectul gazoductului Trans-Anatolia (Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline – TANAP). Împrumutul va fi oferit companiei azere Southern Gas Corridor, care va participa la acest proiect.

TANAP va fi un gazoduct care va străbate Turcia de la est la vest, de la granița cu Georgia la granița cu Grecia. TANAP va avea o lungime de 1.850 de kilometri. El se va conecta la granița cu Georgia cu gazoductul Sud-Caucazian (South Caucasus Pipeline), care pornește din Azerbaidjan. La granița vestică cu Grecia, TANAP se va conecta cu TAP, gazoductul Trans-Adriatic (Trans Adriatic Pipeline). Acesta va străbate Grecia, Albania și Marea Adriatică, ajungând până în Italia. Prin aceste conducte, gazul azer va putea fi exportat către Europa, traseul făcând parte din Coridorul Sudic de Gaz, gândit de Uniunea Europeană pentru a asigura securitatea energetică a Europei, prin diversificarea surselor de import.

TANAP și Coridorul Sudic vor transporta gaz azer, din câmpul Shah Deniz, situat în Marea Caspică, în apropierea capitalei Azerbaidjanului, Baku. Acesta conține resurse impresionante de gaze naturale și este operat de un consorțiu care include compania BP (cel mai mare acționar, cu o participație de 28,8%), compania turcă TPAO și compania națională azeră SOCAR.

Gazoductul TANAP este într-un fel înlocuitorul proiectului Nabucco. Nabucco a fost pentru multă vreme speranța statelor europene, în special a României, pentru diversificarea surselor de import de gaze naturale. Nabucco ar fi trebuit să aducă gaz din Irak, Azerbaidjan și Turkmenistan, traversând Turcia și apoi Bulgaria, România și Ungaria, până în Austria. Europenii nu au reușit însă să transforme Nabucco în realitate, iar în 2012, odată cu anunțarea gazoductului TANAP, companiile implicate în proiectul Nabucco au propus o nouă conductă, Nabucco West. Acesta ar fi trebuit să continue traseul TANAP de la granița vestică a Turciei, prin Bulgaria, România, Ungaria și Austria, sursa gazului fiind în acest caz Shah Deniz. Consorțiul care operează Shah Deniz a ales însă, în 2013, să își exporte gazul către Europa prin intermediul conductei Trans-Adriatice, administrând lovitura decisivă proiectului Nabucco.

Principalul contracandidat al Nabucco era, pe atunci, South Stream, gazoductul propus de Rusia. Moscova era principalul opozant și contestatar al Nabucco, iar South Stream, care ocolea România, ar fi trebuit să diversifice rutele de export ale Rusiei, ocolind Ucraina. Opoziția Uniunii Europene a dus însă la abandonarea proiectului South Stream, Rusia propunând apoi conducta Turkish Stream, care ar trebui să lege Rusia de partea europeană a Turciei, pe sub Marea Neagră. TANAP continuă astfel să aibă un competitor rus. Din acest punct de vedere, finanțarea obținută de conducta turco-azeră este o veste proastă pentru Moscova, care în trecut a pus la îndoială fezabilitatea TANAP, ambasadorul rus la Uniunea Europeană caracterizând-o ca fiind „exorbitant de scumpă”.

Finanțarea oferită de AIIB vine alături de multe alte miliarde oferite de celelalte bănci de dezvoltare: în paralel cu anunțarea împrumutului AIIB, Banca Mondială a oferit și ea 800 de milioane de dolari pentru TANAP, câte 400 de milioane pentru partea turcă și pentru partea azeră. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare va oferi 500 de milioane de dolari, în timp ce Banca Europeană de Investiții va oferi 1,3 miliarde de dolari. Toate acestea vor acoperi, însă, numai 3,2 miliarde din totalul de 8,6 miliarde de dolari, cât se estimează a fi costurile TANAP. Din restul de 5,4 miliarde, provenite din surse private, mai mult de 4 miliarde de dolari au fost deja asigurate. Consorțiul TANAP rămâne astfel cu misiunea de a acoperi ultimul miliard lipsă, însă până atunci, lucrările, care au început deja în 2015, vor putea continua datorită noilor finanțări.

Pentru România, construirea TANAP nu va aduce aceleași beneficii pe care le-ar fi adus Nabucco. În funcție de evoluția proiectului, este posibil ca în viitor o parte din gazul destinat conductei TAP să plece de la granița Turciei cu Grecia către nord, ajungând și în România. Până atunci însă, TANAP ridică probleme pentru principalul proiect de diversificare al României: interconectorul AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector). În cadrul acestui proiect, gazul natural azer ar fi transportat printr-o conductă din Azerbaidjan către coasta vestică a Georgiei, unde gazul ar fi lichefiat pentru a fi transportat pe cale maritimă, prin Marea Neagră. Ajuns în România, gazul natural lichefiat (Liquefied Natural Gas – LNG) ar fi transformat din nou în gaz, putând fi distribuit în România sau chiar mai departe, către vest. Problema este că acest proiect ar costa la rândul său câteva miliarde de dolari. Vicepreședintele companiei azere SOCAR, Suleyman Gasimov, a declarat recent că AGRI „nu a murit”, însă din cauza costurilor mari, necesită timp suplimentar pentru a putea deveni realitate. Odată ce TANAP va fi construit, iar Azerbaidjanul va putea exporta mult mai mult gaz către Uniunea Europeană, nu este clar dacă guvernul azer va mai fi motivat să investească și în AGRI.

Navă de transport al gazului natural lichefiat - LNG
Navă de transport al gazului ... +
Navă de transport al gazului natural lichefiat (LNG) -

Decizia AIIB de a finanța proiectul TANAP a fost cireașa de pe tort pentru un prim an care a fost plin de proiecte. În total, AIIB, care a devenit operațională în ianuarie 2016, a finanțat 9 proiecte, cărora le-a alocat 1,73 de miliarde de dolari. Celelalte proiecte finanțate de AIIB vor fi implementate în Bangladesh, Indonezia, Myanmar, Oman, Pakistan și Tadjikistan. Multe dintre aceste proiecte sunt cofinanțate împreună cu Banca Mondială sau Banca Asiatică de Dezvoltare, demonstrând că AIIB poate colabora cu succes cu instituțiile multilaterale de dezvoltare deja existente.

2016 a fost și un an important în relația României cu AIIB. Guvernul Cioloș a decis aderarea României la această bancă de dezvoltare. Decizia a venit după ce Comitetul Director al AIIB a hotărât ca banca să finanțeze și proiecte aflate în afara Asiei, cât timp acestea contribuie la interconectarea regiunii și au un impact transnațional. În aceste condiții, ca membru AIIB, și România va putea accesa fonduri ale băncii, pentru dezvoltarea infrastructurii. Pentru aceasta, va fi nevoie însă de proiecte multinaționale. Un astfel de exemplu ar putea fi chiar interconectorul AGRI, însă costul ridicat al acestuia va necesita și multe alte surse de finanțare private.

Finanțarea oferită gazoductului TANAP este cea mai importantă decizie de până acum a noii bănci înființate de China, AIIB. Decizia are nu numai consecințe economice, ci și un impact geopolitic important asupra regiunii, aducând beneficii importante Uniunii Europene, prin facilitarea accesului la gazul azer, și Turciei, contribuind la planul acesteia de a deveni un nod energetic regional. Noul an ar putea aduce și alte proiecte finanțate de AIIB, cu impact asupra României și asupra regiunii Mării Negre.

Despre autor:

Andrei Lungu is president of RISAP. His research interests are China's foreign policy and its domestic politics, Sino-American relations and the balance of power in the Asia-Pacific.

Comenteaza